astazi am ajuns acasa franta de oboseala, cu o restanta de multe ore de somn in ultimile 48 de ore. pensionarii de la mine de pe etaj discutau despre venirea apocalipsei. ramintindu-mi de curand replica preotulului din filmul ''the american'', nu ai cum sa nu crezi in iad, atunci cand traiesti in el, m-a amuzat situatia dar fara sa fiu desconspirata de mimica, adormita la fel ca si mine. abia insistenta cu care incercau sa ma convinga, m-a determinat sa intru pe net sa aflu despre ce era vorba. odata, aflandu-ma intr-un cerc de prieteni, s-a pus in discutie, ce ai face daca ai stii ca vine sfarsitul lumii. eu nu am stiut sa-mi fac nici o lista de dorinte, ca si acum, de altfel. acum, stiam ca trebuie sa dorm, apoi sa fac coliva pentru maine. mi-am cautat un film care sa ma adoarma, nu mi-a iesit, filmul a fost interesant si l-am vazut pana l-a final. m-am culcat pana la urma, gandindu-ma la ''the extra man'', care-mi confirma convingerile ca, un domn, ca sa nu ma exprim pretios ca in film, un arisocrat, indiferent de circumstante, ramane un domn daca este.
cum era de asteptat la mine, m-am trezit tarziu, am baut cafea, trezindu-ma noaptea sa fac coliva, asteptand acum sa se raceasca sa o pot termina. acum, mi-am venit in minte verisoara unei prietene care lucreaza de multi ani in japonia motivata de salariul foarte mare, luandu-si intraga familie, multele persoane care mi-au accesat blogul serios la care am renuntat de foarte mult timp, alegerea facut de baiatul lui manolescu de a locui in japonia, nu stiu, oricat am incercat sa ma sutrag acestei tragedii, inconstientul colectiv functioneaza din plin.
am terminat coliva, ca de fiecare data, va fi cea mai buna, la fel ca si cozonacul si ..cam mai tot ceea ce gatesc eu cand se intampla. ce sa fac, nu ma pot aruca ca adictu in munca, iar mancarea, eu gandesc, ca este ceva foarte serios, in primul rand, trebuie sa o faci cu generozitate, iar eu tin la silueta mea. pentru altii, cu cea mai mare placere, amuzandu-ma mereu, primele comentarii fiind, cum pot ramane atat de des fara mancare gatita?
ce sa fac, nu-mi place sa raman prea des serioasa, este plictisitor. ultima joaca descoperita este kusudama, de a carei experienta sper sa nu ma lipseasca apocalipsa prezisa de multi. oricum, ma duc la culcare cu gandul la japonezi si la noi toti care ar trebui sa ne traim viata ca si cand ar fi ultima clipa.
