vineri, 2 septembrie 2011

You Can Heal Your Life

se obisnuieste sa se afirme frecvent ca animatiile au ca public tinta copiii. in opinia mea, o mare fana a desenelor animate, cele din ultimii ani sunt incarcate de simbolism si cu mesaje foarte actuale, pe care si unii adulti le ignora. personal, nu ratez nici o ocazie sa discut cu copiii subiectele desenelor animate.
ce mesaj ar putea intelege un copil din desenul de scurta animatie " The Lady and the Reaper" nominalizat pentru Oscar la sectiunea Animated Short?


as raspunde, medicul nu are puteri nelimitate, trebuie sa-ti doresti si tu sa contribui daca ti s-a oferit sansa sa alegi.

marți, 23 august 2011

Analfabetul

-Cine ar putea fi periculos in orasul nostru?
-Inpectorul scolar: critica in stanga si-n dreapta, nimic nu-i e pe plac...si nu este inscris in nici un partid.
-Cum, si credeti ca el este analfabetul?
-Tot ce se poate.
-Sa stii, cu siguranta, ca inspectorul scolar este analfabetul!




Reascultand piesele de teatru ale dramaturgului Branislav Nusici, acest Caragiale al sarbilor, mi-am dat seama ca nimic nou nu este sub soare. 
Nenumaratele perle ale oamenilor politici nu incap in acest spatiu, la fel si initiativele lor, care mai de care mai penibile.
Aceasta diversiune a guvernului a esuat, a fost numai un foc de paie cat au tinut testarile profesorilor. Sper ca electoratul sa fi inteles cine sunt analfabetii :P

-Daca nu era prost, nu se facea profesor




duminică, 14 august 2011

Espresso



Ce se poate intampla cand faci pauzele cu arta? Karen Eland in pauza de cafea picteaza...cu cafea.
Am urmarit un reportaj cu falsurile de la noi din tara vandute de marile case de licitatii. Chiar daca unele dintre ele au fost contestate de foruri competente, cei care le-au achizitionat nu au fost deranjati prea mult, si-i inteleg.
"În «Coffeentasy» am încercat să combin efemerul-întâmplătorul-accidentalul dat de pata de cafea uscată pe hârtie şi conştientul-esteticul-imaginarul desenului", spune graficianul.



Incognito este un film inspirat din ralitate, meseria...bratara de aur;)

vineri, 12 august 2011

Desen



In cel mai recent spectacol sustinut de Coldplay, membrii trupei i-au adus un ultim omagiu cantaretei Amy Winehouse (video). Nu sunt singurii care au facut-o, cel mai mult atragandu-mi atentia echipa profesionista care se ocupa de imaginea trupei. Coldplay m-a incantat de nenumarate ori de-a lungul timpului, insa ultimile videoclipuri au fost un adevarat rasfat, niste poeme in imagini a caror coloana sonora si interpretare sunt la inaltime asa cum au fost intodeauna.




Constient sau nu, managementul utilizarii simbolismului in videoclipuri corespunde sinergiei acestora, in sens aristotelian, intregul resprezinta mai mult decat suma partilor. Paradigma informartional-energetica pune la dispozitia cunoasterii viziunea integratoare, sistemica, strict necesara unei abordari gnoseologice.
Astazi am aflat de la radio mai multe  argouri pe care nu le stiam. Cel mai fara de sens, s-ar putea spune care este ''desenul'', folosit in sens peiorativ pentru persoane.
Ultimile evenimente din Londra m-au dus cu gandul la utopiile romanului orwellian. Viziunile scriitorului din 1984 despre societatea spionata de camere video si computere, devenind realitate. Ma intreb, oare exista acel Big Brohter care concerteaza actiunile de spalare a creierelor si sufletelor? Chiar asa fiind, inca mai sunt nealiniati acestui sistem al nonvalorilor.

Coldplay


duminică, 24 iulie 2011

Oglinda, oglinjoara...

        sursa: Arta la zid 
                 Bansky
''Exista doua tipuri de oameni pe lumea asta, daca pui totul in balanta. Este vorba despre cei ce vorbesc si despre cei ce infaptuiesc. Majoritatea sunt cei ce vorbesc. Tot ceea ce fac ei este sa vorbeasca. Dar atunci cand totul este zis si facut, infaptuitorii sunt cei care schimba lumea. Si cand reusesc sa faca asta, ne schimba si pe noi. Si de aceea nu ii vom uita niciodata...Tu din care categorie faci parte? Esti unul dintre cei care vorbesc? Sau unul care are de gand sa se ridice si sa faca ceva? Pentru ca toate celelalte sunt baliverne spuse la cafea''

experimentul camerelor web de anul acesta ne-a demonstrat ca pestele de la cap se impute. aici sunt numai aripioarele de inot, victime care au dus sistemul de invatamant in deriva.
           

marți, 28 iunie 2011

Ce conteaza?


Zoodu.com

sources:

Am auzit zilele trecute, in premiera, o poezie a lui Vasile Voiculescu interpretata deTudor Gheorghe. Fiind la finalul unei emisiuni si nereusind s-o ascult pe toata, am intrat imediat pe You Tube. Ca in cele mai multe cazuri, multi se grabesc sa intelega ceea ce vor ei, fara a incerca sa caute sensurile din spatele imaginii pe care autorul a dorit s-o sugereze. Si astfel, se preiau niste informatii eronate, este un exemplu.  Cunoscand factura scrierilor sale, nu pot sa nu iau in calcul simbolistica care te duce cu totul la un alt mesaj, nu atat de mundan cum ar fi unii tentati sa creada, dar...totul este interpretabil. Cum este si terapia doctorului Max Gerson:




Murind pentru a afla from Anti Iluzii on Vimeo.
.....alegerea este a fiecaruia, nimeni nu detine adevarul intreg

joi, 23 iunie 2011

Cercle en ciel


Nu trece nici o saptamana in care sa nu aud argumente legate de sfarsitul lumii, ultima data stabilita este octombtie 2011. Stau si ma intreb daca aceste persoane nu-si cauta justificari pentru unele fapte, asa, ca pe ultima suta de metri....
Intr-una din cartile sale, domnul profesor universitar Sorin Dumitrescu explica minunatele semne iconice care s-au aratat la iesirea din lume a parintelui Galeriu. Curcubeul circular reprezinta alianta noua dupa potop (Gen.). Parintele Galeriu a fost promotorul vedeniei Sfântului Nifon, caruia Dumnezeu i-a daruit vederea cu anvergura cea mai mare din istoria bisericii milenare, asupra sfarsitului lumii. Logosul se adreseaza Sfântului Nifon ''Nifone, noteaza cu amanuntime tot ce-ai vazut, fiind ca asa se va intampla. Iar cine va crede in vedenia ta, voi fi personal la moartea lui''.
....''nu mor caii cand vor cainii'' , sa incercam sa fim mai buni, sfarsitul acestei lumi pentru fiecare in parte poate fi oricand

sâmbătă, 18 iunie 2011

Umami...le vent nous portera

despre statiunea din Mamaia unde mi-am petrecut multe vacante frumoase, in ultimii ani, am auzit numai balarii. acum, au si aparut. multi ar fi tentanti sa le considere o mana cereasca in criza in care ne aflam. ar fi, daca cei care incearca sa mai pacaleasca pe cei cativa turisti care nu au auzit de preturile si conditiile de pe alte litorale, ar finanta cercetarile in domeniul algologiei. personal, fara sa fiu implicata in astfel de studii, tot am auzit de doamna profesoara Marioara Godeanu si domnul profesor Leontin Stefan Peterfi care au o baza de date substantiala in domeniu. fireste, am citit si despre descoperirile profesorului Kikunae Ikeda, dar pentru a ajunge la niste rezultate, sunt necesare investitii in cercetare. altfel, managerii litoralului romanesc vor fi demni urmasi ai bisnitarilor de pe Lipscani, ce iei pe pere dai pe mere. dar cu litoralul, ce aveti? :((


luni, 13 iunie 2011

The Adjustment Bureau

   sursa: adevarul.ro
in aceasta era cand timpul ti se pare insuficient pentru a acoperi toate domeniile de interes, transmiterea simbolica a mesajului mi se pare solutia ideala. din nefericire, putini sunt capabili sa proceseze informatiile.
Paul Fodor, fara prea multi pixeli dar cu multi neuroni activi a reusit sa transmita mesajul corect unei birocratii... care,  uneori isi uita neuronii la buda.
ii doresc lui Paul o vacanta pre_lungita cat mai placuta!

joi, 2 iunie 2011

The Happy Meal


astazi este Înalţarea Domnului. din motive intemeiate, spun eu, a trebuit sa cumpar cozonac. a fost pentru prima data, de cand incerc sa pastrez niste traditii asa cum am vazut in casa parintilor. am ales dintre cei mai frumosi  cozonaci, asa cum nu mi-au iesit niciodata. rezervele mele s-au confirmat cand l-am taiat si  fratele meu care este in zodia leului si-si transforma fiecare masa intr-un regal, mi-a spus ca el nu poate sa-l mestece, este ca o guma fara gust. nici eu nu putusem dar am insistat pentru a fraterniza cu victimile carora trebuia sa-l impart. salvarea mea a venit de la muncitorii care lucreaza la parcarea din spatele blocului, cand am coborat, am intrat la alimentara sa imbunatatesc continutul pungii cu ceva care sa-mi spele obrazul de rusine.
multa lume spune ca sunt mofturoasa deorece refuz sa mananc multe produse alimentare. adevarul este ca la noi in casa s-a pus un accent foarte mare pe mancare buna, asa explicandu-se si de ce raman mai mereu fara...
am gasit instantaneele facute de  fotograful american Sally Davies timp de jumatate de an, unor preparate alimentare care refuzau sa se altereze. Sally Davies, fiind vegetariana, a declarat ca ar fi inspaimantata daca ar trebui sa consume carne. ma intreb, ce gandeste acum cand ingineria genetica aplicata plantelor se pare ca a scapat de sub control.
pasarelele mele au fugit inspaimantate de firimiturile de cozonac pe care le-am amestecat cu grauntele de grau, ce cred ele despre...mine?
m-am aliniat pietii....Doamne ajuta!



duminică, 3 aprilie 2011

Elita

Deoarece nu mi-a placut niciodata minciuna, astept cu nerabdare ziua de 1 Aprilie, sa experimentez starea pe care o simti atunci cind minti. Niciodata nu mi-au iesit minciunile elaborate, marele succes sta in farsele instantanee: te-ai murdarit pe haina, ma aplec sa ridic ceva si intind mana goala celui din fata mea...chestii care ma amuza enorm, dindu-mi senzatia de multumire ca pot sa-mi stapinesc starea de spirit. Abia acum am aflat ca aceasta traditie este practicata in majoritatea tarilor
Sint indragostita de Gmail si i-am iubit si mai mult pe cei de la Google pentru farsa pregatita. M-a distrat numai gindul ca cineva ar incerca aceasta propunere.
O alta postare din 1 Aprilie care m-a bucurat, este legata de obtinerea fondurilor pentru continuarea studiului telocitelor, celule descoperite de cercetatorii de la Institutul National de Patologie "Victor Babes'', un pas important in medicina regenerativa. Fiind implicat acad. Laurentiu Mircea Popescu, garantez pentru coincidenta postarii, nu si pentru banii necesari recoltarii celulelor stem de cei interesati pentru viitorul copiilor.

btw: un sut in fund, intodeauna este un pas inainte

vineri, 1 aprilie 2011

Triunghiul lui Pascal

Intodeauna credinta mea in Dumnezeu a intrigat pe cei din jur, dar niciodata nu au incercat nici o persiflare, stiind de posibilitatea mea de a riposta cu argumente interminabile. 
Intr-un experiment facut intr-o comunitate tribala, lipsita de orice legatura cu civilizatia moderna, s-a proiectat un film politist. La final au fost intrebati ce au vazut. Doua gaini pe o pajiste, a fost raspunsul tuturor. Intr-adevar, pentru citeva secunde aparea acea secventa. Privitorii retinusera ceea ce avea legatura cu gradul de civilizatie si modul lor de viata. Intr-o oarecare masura, pare firesc sa avem interesul directionat in functie de nivelul nostru de cultura, de interesele noastre intelectuale, de formatia, deprinderile si obsesiile noastre.
Cu citiva ani in urma, am descoperit studiile stiintifice legate de memoria apei, filmul aparut pe internet, a fost ca o suma a tot ceea ce citisem pina atunci. Fireste, l-am dat mai departe, gasindu-l foarte interesant. Persoanele din jurul meu sint ocupate cu probleme prea serioase, asa ca, nu am gasit nici un partener de discutii asupra ideilor dezbatute in film.
Ieri, am gasit in mail mai multe mesaje de la oameni care ignorasera cu ani in urma acele informatii despre memoria apei, in care mi se cerea sa ma rog...pentru apa
Pascal, in ciuda aportului adus matematicii si stiintelor exacte, a devenit celebru cu scrierile sale folozofice. Pariul lui Pascal, incearca sa demonstreze existenta lui Dumnzeu, folosidu-se de teoria  probabilitatilor ''daca Dumnezeu exista si sunt catolic, cistig viata vesnica... daca nu, nu am nimic de pierdut''
Tragedia din Japonia a atras atentia si celor mai rationali si pre_ocupati oameni, carora am curajul sa le repet, Pascal avea dreptate: ''Dumnezeu exista pentru ca este cel mai bun pariu''
btw: Dumnezeu, Apa si Noi

sâmbătă, 12 martie 2011

...ca si cum

astazi am ajuns acasa franta de oboseala, cu o restanta de multe ore de somn in ultimile 48 de ore. pensionarii de la mine de pe etaj discutau despre venirea apocalipsei. ramintindu-mi de curand replica preotulului din filmul ''the american'', nu ai cum sa nu crezi in iad, atunci cand traiesti in el, m-a amuzat situatia dar fara sa fiu desconspirata  de mimica, adormita la fel ca si mine. abia insistenta cu care incercau sa ma convinga, m-a determinat sa intru pe net sa aflu despre ce era vorba. odata, aflandu-ma intr-un cerc de prieteni, s-a pus in discutie, ce ai face daca ai stii ca vine sfarsitul lumii. eu nu am stiut sa-mi fac nici o lista de dorinte, ca si acum, de altfel. acum, stiam ca trebuie sa dorm, apoi sa fac coliva pentru maine. mi-am cautat un film care sa ma adoarma, nu mi-a iesit, filmul a fost interesant si l-am vazut pana l-a final. m-am culcat pana la urma, gandindu-ma la ''the extra man'', care-mi confirma convingerile ca, un domn, ca sa nu ma exprim pretios ca in film, un arisocrat, indiferent de circumstante, ramane un domn daca este.
cum era de asteptat la mine, m-am trezit tarziu, am baut cafea, trezindu-ma noaptea sa fac coliva, asteptand acum sa se raceasca sa o pot termina. acum, mi-am venit in minte verisoara unei prietene care lucreaza de multi ani in japonia motivata de salariul foarte mare, luandu-si intraga familie, multele persoane care mi-au accesat blogul serios la care am renuntat de foarte mult timp, alegerea facut de baiatul lui manolescu de a locui in japonia, nu stiu, oricat am incercat sa ma sutrag acestei tragedii, inconstientul colectiv functioneaza din plin.
am terminat coliva, ca de fiecare data, va fi cea mai buna, la fel ca si cozonacul si ..cam mai tot ceea ce gatesc eu cand se intampla. ce sa fac, nu ma pot aruca ca adictu in munca, iar mancarea, eu gandesc, ca este ceva foarte serios, in primul rand, trebuie sa o faci cu  generozitate, iar eu tin la silueta mea. pentru altii, cu cea mai mare placere, amuzandu-ma mereu, primele comentarii fiind, cum pot ramane atat de des fara mancare gatita?
ce sa fac, nu-mi place sa raman prea des serioasa, este plictisitor. ultima joaca descoperita este kusudama, de a carei experienta sper sa nu ma lipseasca apocalipsa prezisa de multi. oricum, ma duc la culcare cu gandul la japonezi si la noi toti care ar trebui sa ne traim viata ca si cand ar fi ultima clipa.

                          

joi, 3 martie 2011

Tale

a fost odata ca niciodata, o printesa mofturoasa. cand i-a sosit vremea maritisului, a venit fatu' frumos si i-a cerut mana de nevasta. ea, l-a refuzat, si... au trait amandoi fericiti pana la adanci batraneti.

am fost invitata la ''O noapte furtunoasa", piesa de teatru jucata de studenti. regia postmodernista de care s-a bucurat comedia lui Caragiale, a avut un mare impact asupra publicul tanar. parerile au fost impartite, aceasta nostalgie mi se pare defazata in mileniul in care traim. menajera tailandeza, melanjul de anglicisme cu textul original, costumele si repertoriul muzical, au facut deliciul pentru toti cei care au crescut cu noua schimbare de paradigma, si din teatru.


The Fray - Never Say Never

Asculta mai multe audio diverse

duminică, 20 februarie 2011

The Picture of Dorian Gray

                                                               mai mult, sursa: YouTube
fiecare dintre noi ne ascundem adevarata imagine intr-un sertar al memoriei. uneori, in clipe de introspectie, ne rusinam de discrepanta dintre fata la scena si continutul ei. unii, incearca restaurarea cu migala a imaginii, altii, privesc cu voluptate rezultatul deplorabil al imoralalitatii faptelor lor. in romanul ''Idiotul", Dostoievski incearca un exercitiu de sinceritate al celor veniti in vizita la Natalia Filipovna, propunand un joc de societate in care fiecare sa povesteasca cu sinceritate, ceea ce in strafundurile constiintei sale i se pare cea mai urata fapta din viata sa. farmecul acestei povestiri, consta in voluptatea cu care povestitorii deformau adevarul cu laudarosenii de prost gust, numai pentru a impresiona.
suntem niste farseuri, ne pasa, de cele mai multe ori, numai de rama...dada


sâmbătă, 19 februarie 2011

Mise-en-scène

in ultimii ani, spre rusinea mea, am cumparat numai cd uri cu muzica culta. restul curiozitazilor ce tin de muzica, satisfacandumi-le cu ajutorul internetului. dorind s-o ascult pe Ozana Barabancea, am dat peste interpretari foarte bune, dar compromise si de inregistrari. surpriza a venit din partea lui Cabral, care i-a multumit  Ozanei Barabancea pentru invitatia primita la un spectacol, declarand ca o va face cadou si-si va cumpara bilet.
de curand, la noi, in orasul in care sunt numai doua librarii, s-a jucat o piesa de teatru in interpretarea unor actori celebri din Bucuresti. in dimineata din ziua spectacolului se mai gaseau bilete numai la balcon, pentru unii, chiar in randul al doilea, a fost bine. seara, a debutat cu o mise-en-scene neprogramata. la intrare, controloarea de bilete a rugat pe cei cu invitatie sa astepte ocuparea locurilor care pareau neincapatoare fata de numarul celor interesati. indignarea era la cote maxime, existand printre persoanele care se credeau atat de importante incat sa  fie invitate... moca, multe ce si-ar fi permis sa cumpere toate biletele.
daca moaca nu ingrasa, asa cum se spune, sigur,  ingroasa obrazul! 
din joaca, in joaca, am aflat ca maine este sarbatoarea Dragobete, pe care unii vor s-o puna in valoare daramand edificiul bine consolitat al valentrine's day. una din normele aflate in codul elfilor, ne invata sa consideram fiecare zi ca fiind Craciunul, atunci, totul este ok, nu are importanta cum se numeste. important, este sa ai ocazia sa intalnesti persoana cu care sa-ti traiesti povestea. Aurora Liiceanu, declara intr-un interviu la radio, ca cea mai interesanta definitie a iubirii, i se pare a fi intrebarea ''cine esti langa persoana aia?"
viata fiecaruia este o poveste... literatura, sunt povesti de viata. inchei seara cu doua femei care au  putut sa iubeasca adevarat, Floria Tosca si Violetta, mi-ar fi placut sa gasesc si ''Dama cu camelii'' in interpretarea Maiei Morgenstern si Razvan Mazilu, dar acest lucru imi aduce aminte ca intodeauna am dorit prea mult....
uneori, suntem coautori la propria drama, ajunsi adulti, nu putem invinui pe nimeni

marți, 8 februarie 2011

Teatru interactiv

pentru ca mi s-au spus multe povesti cand eram mica, primele mele lecturi au fost legendele Olimpului. acum, la varsta maturitatii, pe care din fericire am ratat-o, ma refer la maturizare, incerc sa-mi umplu acest gol prin cat mai multe povesti si desene animate, care, trebuie sa recunsc, sunt cu totul altceva decat cele din copilarie. nu ma deranjeaza ca se face misto de depenta aceasta, recunosc, sunt o vicioasa. studii recente, au demonstrat ca uitatul la desenele animate activeaza aceiasi arie a scoartei cerebrale ca in cazul consumului de cocaina. cu ajutorul rezonantei magnetice s-a putut evidentia activarea nucleului accumbens, una din zonele cerebrale dedicate placerii, noua tehnologie 3D fiind dopamina iubitorilor de desene animate. fireste, intodeauna sunt si carcotasi, care vor mai mult. desigur, mai exista si 4D, tehnologii de recunoastere gestuala, teatrul interactiv.
teatrul, este o alta slabiciune a mea, preferand piesle in care joaca monstrii sacri ai scenei romanesti de care se lipesc discipoli, care, nu prea mi-au spus nimic. imi doresc mult sa reusesc s-o vad pe Ofelia Popii si pe Razvan Mazilu, in rest ...tacere. cu siguranta sunt multi actori tineri care sunt buni, dar nu am auzit de ei. despre Mihai Bendeac, am auzit mult, mult cancan. de curand, am auzit o chestie serioasa, sincer, nu a putut sa nu ma distreze scenariul. intr-o lume in care multi isi pun semne de intrebare cum rezista cei care nu fac sex, aducandu-l la rang de religie, piesa ''Crima la Howard & Johnson'' in care joaca Mihai Bendeac, nu putea sa nu se bucure de aplauze, mai ales dupa peroratia acestuia " Sunt tanar, frumos, am succes la femei. E bine, Doamne?!'' si, pentru ca Mihai Bendeac a marturisit ca considera scena sacra, nu a durat mult si a aparut ........................
personal, consider ca Mihai Bendeac nu trebuia sa se sperie, chiar daca are la activ multe amenintari dupa cum declara, tanarul a intrat in rol, strigand actorii cu numele de scena, transformand spectacolul in teatru interactiv. 
ma intreb, de ce a fost numai Bendeac victimizat in stirile date pe post? nu cumva trebuie sa-i multumeasca lui Dumnezeu ca i-a imbunatatit imaginea, Bendeac mai face si altceva decat sa-si prasesca puii

duminică, 6 februarie 2011

Girls

fiind dupa o noapte de nesomn, mi-am pus un film usor, ''The Rebound'',  relaxant, sa apuc cateva ore de somn pana la vizita anuntata a surorii mele. in viata, nu tot ceea ce-ti propui iti si reuseste, eu fiind un as al ratarilor. totusi, fiind prea curioasa sa aflu deznodamantul, m-am scuzat si am invitat-o sa urmarim finalul.  bucuria mea a fost spulberata de comentariile ei, ca nu este normal acest sfarsit...happy end, ca'n filme!atingandu-mi tendonul lui Ahile.
gresit! sfarsitul nu este niciodata previzibil, nici in filme, nici in viata;) unii, chiar au curajul sa faca alegerea care-i avantajeaza.
imi pare rau ca am fost vehementa cu ea, dar mi-am amintit de filmul ,,Black Swan'', ca o dovada a posibilitatii 2 in 1, demoland ideile preconcepute: sau good girl, sau bad girl. rusii m-au cucerit inca din copilarie cu baletul lor, cu patinajul artistic, starnind-mi interesul pentru literatura si filmele lor. chiar daca este o productie americana, in "Black Swan'' se traieste ruseste, filmul este tare, precum vodca ruseasca care te lasa fara aer. povestea Ninei, victima a self mutilation, poate deveni oricand scenariu real, specialistii incadrand in acest comportament deviant si fumatul, anorexia, consumul de alcool, droguri sau alte forme de evitare a problemelor, incidenta acestor tulburari devenind din ce in ce mai mare dupa 1990, constituind o preocupare majora de sanatate publica.
intodeauna am afirmat ca barbatii sunt superiori din punct de vedere intelectual femeilor, altfel, nu ar fi ravnit la egalitatea in drepturi cu acestia, mai mult, incercand sa detina controlul.
sa cedandam barbatilor rolul pentru care au fost creati, dar sa incercam sa fim ''rele'', atat incat sa nu ne pierdem feminitatea si sa devenim imorale



vineri, 4 februarie 2011

What you want and what you need

de-a lungul timpului s-au emis fel de fel de ipoteze despre ras. de data recenta,  interesul din ce in ce mai serios asupra efectului terapeutic, a facut ca terapia prin ras sa fie implementata in multe spitale. 
indiferent de modalitatea aleasa pentru a genera rasul, succesul lui sta in inventivitatea si inteligenta celor implicati. mult timp, am exersat umorul sarcastic, considerandu-l cel mai sofisticat dar si cel mai savuros deoarece imi dadeam seama  ca nu-l intelegeau toti, ceea ce ma amuza si mai mult. fireste, imi este rusine de acea perioada, acum, simtind o stare de discomfort cand oamenii nu percep corect sensul.
pe George Carlin, il consider ca fiind unul dintre cei mai amuzanti actori de stand up comedy, cele 5 Premii Grammy primite pentru scenariile sale, confirmand-o. ceea ce nu inteleg multi, este ca, aceasta era meseria lui, sa faca oamenii sa rada.
unul dintre marii duhovnici ai monahismului romanesc, parintele Teofil Paraianu, despre care se spunea ca este un ''hohot de lumina'', s-a remarcat la conferitele tinute in centrele universitare prin umorul sau plin de intelpciune. ...''toate gandurile au fost si pentru tine, si mai ales, pentru tine''
uneori, adevarul se spune in gluma

duminică, 30 ianuarie 2011

Olive oil or ibuprofen?

nepoata unei colege asupra careia a planat suspiciunea de ADHD, cand era de varsta prescolara isi dorea o cariera de musafir. ajungand odata la mine, matusa ei a ramas stupefiata de modul cum s-a comportat in vizita, punand-o  pe seama  atmosferei de bunica care domneste in casa. la vremea aceea, i-am spus ca problema nepoatei consta in incapacitatea adultilor din jurul ei de a-i capta atentia, chiar daca unii erau specialisti bine platiti in cluburile unde o duceau pentru diverse activitati. sansa ei de a se salva din plictisul ce o inconjura, a venit din partea unei invatatoare care a reusit sa-i trezeasca interesul pentru studiu, ingrijorand iarasi familia din cauza cuminteniei ei, pana cand, a facut o compunere de dragoste pe telefonul tatalui ei pe care i-a trimis-o mamei...copilul este supradotat, de aceea ne-am si placut.
daca despre mine se spune ca sunt o gazda desavarsita, nu acelasi lucru se poate spune despre calitatea mea de vizitator, mereu imi este dificil ce sa aleg cand merg la cineva, deoarece putini apreciaza florile si mai toti au di tăti bunătăţile. cu fratele meu este cel mai usor, fiind un mare mofturos, sun si intreb de ce are nevoie, cumparand de la magazinul de langa blocul lui, surprinzandu-ma mereu cu oferta sa si solicitudinea  patronilor care-i cunosc deaja gusturile, ajutandu-ma sa fac alegerile corecte. 
ieri, am cerut o sticla cu uleiul cel mai gras si au incercat sa-mi intinda o mana de ajutor, ca in cele mai multe ocazii. le-am spus sa nu se mai deranjeze, este pentru mine. stiind despre fratele meu ca este adeptul alimentatiei light, chiar daca este un veritabil gurmet, au ramas putin surprinsi.
eu nu consum mult ulei, il folosesc mai mult pentru candela, de aceea prefer uleiul cel mai gras. am incercat toate felurile de ulei de masline, nu-mi place nici unul. mereu am o sticla din cel mai bun ulei de masline pentru musafiri, pe care o daruiesc dupa o perioada de timp sa nu se expire si cumpar alta. ultimile studii facute de Gary Beauchamp referitor la  uleiul de masline  ma ajuta sa gasesc o scuza sa nu-l mai cumpar ca sa nu trebuiasca mereu sa fac discutii de ce nu-l pot manca, toata lumea considerandu-l cel mai bun.
...........totul este posibil cand nu stim despre ce este vorba


miercuri, 26 ianuarie 2011

Arsenie Boca

Stau şi mă întreb de ce am simtit nevoia să intru iarăşi în atmosfera părintelui Arsenie Boca, acum când circumstanţele mi-au amintit neplăcerile cauzate de interesul pe care l-am trezit unor persoane necunoscute mie. Din prima clipă când i-am văzut chipul, mi-a stârnit curiozitatea să aflu mai multe despre el, m-a cucerit de la primele lecturi, poate şi preocupările intelectuale comune mă determină să-l simt atât de aproape, şi mai mult, îmi sunt foarte dragi relatările oamenilor care l-au întâlnit, despre modul direct al conversaţiei, într-un limbaj care nu lasă loc nici unei interpretări.
Nu ştiu ce se povesteşte despre mine, dar atunci când se întâmplă să fiu prezentată de prietenii mei, se începe cu introducerea '' despre care ţi-am povestit''. După încântarea care se observă şi interesul de a menţine o relaţie, presupun că referinţele sunt bune. Sunt totuşi persoane care nu au avut ocazia să mă cunoască f2f şi şi-au încercat norocul accesând diferite date fără a cere permisiunea nimănui. Dacă cei care-ţi intră în informaţiile virtuale pot fi dezinformaţi, cei care au luat numărul tău de telefon dintr-o agendă care nu le aparţine, deaja te pun în situaţia de a-ţi pierde timpul cu un locutor care sigur îţi va  pune la încercare limitele iertării. Relaţia triadică: indoială, opinii, ceritudini, devin instrumente de cunoaştere, formându-ne opiniile personale care ne conduc viaţa. De mesajele şi telefoanele penibile primite de la o duduie care nici măcar nu vorbea in dialectul local am scăpat, schimbându-mi numărul, dar nu o pot face la nesfârşit şi nici la telefoane nu pot renunţa, unii chiar au nevoie de mine, aşa imperfectă cum sunt. 
Poţi să te retragi în tine...dar iei cu tine pe toţi cei la care ţii.

marți, 25 ianuarie 2011

You're right

,,Metafizica e biografia fiecăruia dintre noi, facem metafizică vrînd, nevrînd, ca să suprevieţuim, inserţia metafizică este ca un curs permanent de înot care ne ajută să nu ne înecăm în oceanul circumstanţei sau al lumii unde ne-am pomenit aruncaţi, încît e preferabil să ne instalăm ,,stilistic'' în lume, considerînd stilul ca pe un ,,punct de vedere''.
Historia como sistema(1935): ,,Este cu neputinţă omul fără imaginaţie, fără capacitatea de a-şi inventa o figură de viaţă, de a << plăsmui>>personajul care urmează a fi el. Omul îşi este propriul romancier, original sau plagiator''
 

Ştim noi care este alegerea corectă? Adevărul trebuie aflat step by step  ,drop by drop.......................

''If you think you can, or if you think you can't, you're right''

duminică, 23 ianuarie 2011

Elita

printre treburile serioase din noaptea aceasta, si-au facut loc si citeva pauze de joace. deoarece imi plac conversatiile inteligente si de bun simt, sint o ascultatoare fidela a postului Romania Radio Actualitati, unde, in mare masura, predomina acestea. mai sint si momentele comice, ele sint in exclusivitate acelea care fac obiectul discursului politic. de curind, a fost rindul lui Traian Basescu care si-a dat iarasi cu stingu'n dreptu' explicind ambasadorilor straini acreditati la Bucuresti cine a fost Emil Cioran, pledind astfel pentru  emigrarea con<fratilor sai. de cele mai multe ori, ascult emisiunile de la radio fiind prinsa si in alte treburi, de aceea am crezut ca nu am procesat corect informatiile, pentru o clipa, chiar l-am suspectat ca a inceput sa se ocupe de filozofie luindu-si in serios rolul sugerat in ''Republica'' lui Platon, unde, daca-mi amintesc eu corect, sugera conducerea cetatii de catre  intelepti, adica de filozofi. daca tacea, filozof raminea...asa, nu-i ramine decit sa-si joace cu pirghiile de care dispune rolul lui Gyges, care i-a facilitat nepermis de multe beneficii.
in fine,  nu am citit eu prea multa filozofie, dar imi place atunci cind o fac, sa simt ca mi se da o tema inteligenta de gindit. ultima carte cu greutate ...pe care am incercat s-o citesc, a fost ''Fiinta si timp'', n-am reusit, m-am consolat, putini au fost care l-au inteles pe Heidegger, altfel nu s-ar fi scris atit de multe carti referitor la acest subiect. ajunsesem la o singura lectura cu iz intelectual, editorialul lui Andrei Plesu din ''Dilema Veche'', pe care in ciuda nenumaratelor gafe facute la scena deschisa, imi placea sa-l urmaresc, pina cind, a facut publica o scrisoare primita la redactie din partea unei tinere care avusese curajul sa-l contrazica in ceea ce priveste ideea de originalitate. i-a repetat de atitea ori numele, incit mi s-a parut a fi o rafuiala personala. chiar daca aceasta vendeta ar fi avut argumente care sa ma convinga de demersul sau, tot m-ar fi deranjat, din partea unei persoane care a citit ...jde' mii de pagini cu filozofie, pina la urma, gasesc ca rolul ei era sa-l faca mai intelept. imaginea mea despre ardeleni este foarte buna, am cunoscut numai citeva persoane care mi-au confirmat-o, ce a inteles domnisoara care si-a declinat identitatea in scrisoarea trimisa la redactie? criza a cuprins si modele intelectuale, un tinar are nevoie de asa ceva, abia acum am inteles de ce  mereu mi-am proiectat mintea in trecut, acest lucru ii determina pe multi care ma cunosc sa ma rasfete, spunindu-mi domnita, si trebuie sa recunosc...imi face o mare placere! pina la urma, este greu sa fii o persoana cu staif, nici papionul nu-i poate masca lipsa. Andrei Plesu si-a  asumat rolul de formator intr-o revista de cultura, aducindu-mi  aminte de rubrica care exista in ziarele vechi, unde fetele de pension in dilema primeau raspuns...de la matusa Aglaia. locul cel mai potrivit l-as vedea intr-un blog personal, dind posibilitatea celui interesat la dialog, pentru ca, oricit ar parea de banal accesul la internet, situatia este mult mai trista, multi nu beneficiaza de aceasta minunata facilitate.
de fapt, cind am inceput sa scriu acest post, gindul meu era la mail ul trimis unui prieten, pe care-l anuntam ca auzisem o frintura din interviul luat domului Alexander Baumgarten , cu ocazia coferirii unei recompense pentru aportul adus culturii romane. sincer, despre Alexander Baumgarten, auzizem de la acest prieten, colaborator la o parte din traducerile sale si chiar si mai mult, un priten al acestuia. nu m-am lasat influentata de parerile acestuia, care puteau fi subiective, am avut singura ocazia sa-mi dau seama ca este o persoana care si-a indreptat munca pentru a face ceva concret pentru cultura romana, umplind niste goluri pe care cei care studiaza filozofia, cu siguranta aveau nevoie de ele.
ma bucur ca am avut curiozitatea sa caut despre ce premiu era vorba, nu am gasit interviul de simbata seara, dar am dat peste acesta, care raspunde celor care nu au inteles din '' Seringa'' lui Arghezi ce inseamna elita.
felicitari domnului Alexander Baumgarten pentru premiul de excelenta primit, dumnealui chiar face parte din elita!

miercuri, 19 ianuarie 2011

Don't be shy

Întodeauna m-am simţit împovărată de măştile pe care a trebuit să le port pentru a face faţă la scenă. Dar pentru că am fost educată în acest spirit, cu timpul am devenit o mare actriţă, debutul este mai dificil, apoi imi intru atît de bine în rol, încît mă simt minunat şi uit să mai ies din el. În general, mă ciocnes de multe nemulţumiri, pe care-mi place să le numesc încercări, cînd ies la scenă deschisă par fericită şi fără nici un fel de problemă. Ele există, dar încerc să mi le rezolv astfel ca noaptea, cînd mă culc să nu-mi fie ruşine de mine. Lumea s-a obişnuit să fiu întodeauna happy şi într-atît de politicoasă să nu las loc nici unei vexaţiuni. Sînt situaţii, totuşi, mai ales cînd te afli printre prieteni şi doreşti să întinzi o mînă de ajutor... ieşi din tine
                                        Blender Foundation (soft de modelare si animaţie 3D)
Cînd este vorba despre scena politică, mai toţi fac trimiteri la Caragiale. Mă întreb numai, de ce nu şi cînd este vorba despre alte aspecte ale cetaţii. Tudor Arghezi, are o piesă de teatru puţin cunoscută, dar...foarte actuală, din păcate, ''Seringa''
Dacă am fost întrebată despre subiect, era firesc să-l povestesc...uitîndu-mi să-mi pun masca protectorului  care trebuie sa fie tîmpit, să vorbească despre altceva, să nu rănească orgolii. 
Nu-mi rămîne decît să mă întreb iarăşi, de ce se miră cei care mă cunosc că uneori ascult Paraziţii ? În astfel de situaţii, cînd vrei să te opreşti să nu mai lezezi interlocutirii, nu-ţi rămîne decît să le faci o dedicaţie, chiar numai acest gînd, poate detensiona atmosfera.
Vrem să ne schimbăm, dar nu găsim drumul. Iubesc Paraziţii pentru că au curajul să cînte ceea ce mulţi ar vrea să spună, dar se tem să nu le crape masca de ruşine. Uneori, paraziţii sînt mai folositori decît ne-am putea imagina

.......be elite :p

vineri, 7 ianuarie 2011

Where will we take it?

personal, am renuntat de foarte mult timp la televizor, insa noua tehnologie 3D nu a putut sa nu ma sensibilizeze, pentru clasa este o gaselnita care ma determina sa visez la undeva...cindva. Acland's Video Atlas of Human Anatomy prezentat de profesorul doctor Robert Acland este de top, totusi, cunoscind impactul vizualului, acest  mod de prezentare mi se pare ideal. chiar daca se fac speculatii asupra efectelor nocive ale tehnologiei 3D, unii au obtinut  rezultate remarcabile folosind-o...nu toti sint copii.

luni, 3 ianuarie 2011

Life as we know it

Au trecut si sarbatorile. In ciuda crizei ilustrata atit de sinistru de mass media si care pina nu de mult era subiectul predilect al celor din jurul meu, trecerea dintre ani s-a bucurat de un penibil festivism, vaduvindu-ne pe unii de empatia care ne facea atit de frumosi.
Viata trebuie sa insemne si altceva decit vinzoleala celor din jur, am refuzat sa ma inscriu in mainstreamul sarbatorilor: shopping febril, tremurat la petrecera urbei, reuniuni din complezenta. In seara aceasta am ascultat la radio o dezbatere asupra modului cum este mai bine sa petreci revelionul. Este hilar, fiecare trebuie sa-l petreaca asa cum simte, fireste...daca nu este constrins de anumite situatii din care nu poate sau nu are curajul sa iasa. Profesorul preot Constantin Coman spunea despre contemplativi ca sint superiori fauritorilor, macar pentru faptul ca inteleg ceea traiesc. Ceea ce este mai trist, indiferent de fastul in care au petrecut unele persoane din jurul meu, nu am vazut nici un semn de satisfactie pe fata lor. Dupa ce am vazut serialul '' Le To Me", ma simt mai putin vinovata ca fac presupuneri pe care alta data le gaseam neonorante pentru mine., intregul cod genetic, in special partea intuitiva, respecta aceleasi reguli pentru intreaga specie umana.