Au trecut si sarbatorile. In ciuda crizei ilustrata atit de sinistru de mass media si care pina nu de mult era subiectul predilect al celor din jurul meu, trecerea dintre ani s-a bucurat de un penibil festivism, vaduvindu-ne pe unii de empatia care ne facea atit de frumosi.
Viata trebuie sa insemne si altceva decit vinzoleala celor din jur, am refuzat sa ma inscriu in mainstreamul sarbatorilor: shopping febril, tremurat la petrecera urbei, reuniuni din complezenta. In seara aceasta am ascultat la radio o dezbatere asupra modului cum este mai bine sa petreci revelionul. Este hilar, fiecare trebuie sa-l petreaca asa cum simte, fireste...daca nu este constrins de anumite situatii din care nu poate sau nu are curajul sa iasa. Profesorul preot Constantin Coman spunea despre contemplativi ca sint superiori fauritorilor, macar pentru faptul ca inteleg ceea traiesc. Ceea ce este mai trist, indiferent de fastul in care au petrecut unele persoane din jurul meu, nu am vazut nici un semn de satisfactie pe fata lor. Dupa ce am vazut serialul '' Le To Me", ma simt mai putin vinovata ca fac presupuneri pe care alta data le gaseam neonorante pentru mine., intregul cod genetic, in special partea intuitiva, respecta aceleasi reguli pentru intreaga specie umana.
