Întodeauna m-am simţit împovărată de măştile pe care a trebuit să le port pentru a face faţă la scenă. Dar pentru că am fost educată în acest spirit, cu timpul am devenit o mare actriţă, debutul este mai dificil, apoi imi intru atît de bine în rol, încît mă simt minunat şi uit să mai ies din el. În general, mă ciocnes de multe nemulţumiri, pe care-mi place să le numesc încercări, cînd ies la scenă deschisă par fericită şi fără nici un fel de problemă. Ele există, dar încerc să mi le rezolv astfel ca noaptea, cînd mă culc să nu-mi fie ruşine de mine. Lumea s-a obişnuit să fiu întodeauna happy şi într-atît de politicoasă să nu las loc nici unei vexaţiuni. Sînt situaţii, totuşi, mai ales cînd te afli printre prieteni şi doreşti să întinzi o mînă de ajutor... ieşi din tine
Blender Foundation (soft de modelare si animaţie 3D)
Cînd este vorba despre scena politică, mai toţi fac trimiteri la Caragiale. Mă întreb numai, de ce nu şi cînd este vorba despre alte aspecte ale cetaţii. Tudor Arghezi, are o piesă de teatru puţin cunoscută, dar...foarte actuală, din păcate, ''Seringa'' .
Dacă am fost întrebată despre subiect, era firesc să-l povestesc...uitîndu-mi să-mi pun masca protectorului care trebuie sa fie tîmpit, să vorbească despre altceva, să nu rănească orgolii.
Nu-mi rămîne decît să mă întreb iarăşi, de ce se miră cei care mă cunosc că uneori ascult Paraziţii ? În astfel de situaţii, cînd vrei să te opreşti să nu mai lezezi interlocutirii, nu-ţi rămîne decît să le faci o dedicaţie, chiar numai acest gînd, poate detensiona atmosfera.
Vrem să ne schimbăm, dar nu găsim drumul. Iubesc Paraziţii pentru că au curajul să cînte ceea ce mulţi ar vrea să spună, dar se tem să nu le crape masca de ruşine. Uneori, paraziţii sînt mai folositori decît ne-am putea imagina
.......be elite :p
