sâmbătă, 30 octombrie 2010

Vălul de pe ochi

niciodata nu am fost curioasa sa verific ceea ce se mai cauta pe net, totusi, aflandu-ma la rasfoitul presei de la miezul noptii si dorind sa citesc despre posibilitatea de studiu peste hotare, m-au distrat prioritatile celor care vor stirile la prima ora. chiar daca nu ma vizeaza acest subiect, stirea este de dat mai departe...si, noi stim de ce. in urma cu citiva ani, cind era posibil sa-ti continui doctoratul afara, cu sustinere din partea universitatii, am impins de la spate un bun prieten, sa faca demersurile necesare. tipul este foarte inteligent, recomandari de la o universitate de top din Romania, totusi, proiectul nu ar fi trezit interes. am stiut sigur ca nereusita venea de la blogul personal, care, desi fiind premiat la sectiunea blog cultural, datorita interpretarilor date unor lecturi cu greutate, continea si comentarii neacademice a unor situatii de interes comun si, pentru  a fi mai explicite, erau insotite de citate din cintecele Parazitilor. un CV remarcabil, poate fi umbrit de unele gafe...nu si la noi.
nu-mi aminteam de acest episod, daca nu as fi vazut interesul acordat stirei despre fotbalistul Mutu, care sfideaza pe toata lumea. daca era ceva meci, era de inteles, nu performanta se urmareste la un sportiv? ca si-n alte domenii, de altfel. numai exemplul lui Einstein si Dali sunt suficiente sa fie clar, ca viata privata si performanta nu au nici o legatura.
cea mai mare greutate ramane in sarcina parintilor de a gasi copiilor posibilitatea  sa-si faca un ''dosar'' mumos, cu activitati extrascolare, daca vor studii in universitatile straine, ''dau bine''.

joi, 21 octombrie 2010

Ai carte, ai parte

aceasta formulare eliptica care are in centrul atentiei cartea, acest arhetip, dat eraditar care ar trebui sa ne modeleze si transforme constiinta, este adesea minimalizat.
cand am fugit de acasa, primul neajuns de care m-am ciocnit, a fost insuficienta banilor. bunurile personale pe care le puteam valorifica, erau discurile si cartile. la vremea aceea, numai anticariatul in care se vindeau cartile m-a ajutat... ai carte, ai parte . spre marea mea multumire, am descoperit ca si din cultura se poate trai binesi, ca am fost inspirata sa rezist tentatiei de a ma lipsi de cartile de specialitate. 
luna aceasta s-a ivit o situatie in care mi-a fost de mare ajutor Cursul de patologie medicala (vol VII ) al domnului Profesor Doctor Iuliu Hatieganu, , pe care il apreciez foarte mult. 
fara nici o legatura cu somitatea enuntata mai devreme, mi-am adus aminte de o serie de persoane care bagatelizeaza doctoratele actuale, reducind munca de citiva ani la copy/paste. chiar daca ar fi numai atit, pentru ca-ti sintetizeaza si cristalizeaza o serie de cunostinte care sa-ti circule mai usor prin minte, inseamna ca au stiut unde sa caute, ce sa selecteze...ai carte, ai parte.
cineva era foarte revoltata ca dupa proba practica de la admitere, altcineva a fost ales pentru locul fara plata, neintelegind importanta notei de la bacalaureat,
ca de fapt, este vorba despre o suma de cunostinte...ai carte, ai parte. argumentindu-mi recunoasterea valorii ei  de catre alte foruri, incerca sa ma convinga ca nu are sens sa mearga mai departe...cartea, neinsemnind nimic. poate daca ar fi stiut piesa de teatru '' Meditatiile Ritei " de Willy Russell nu as fi reusit s-o supar, si-ar fi dat singura seama ca...ai carte, ai parte.
sa nu uitam de orgasmele intelectuale...ai carte, ai parte

Tomasz Bagiński