aceasta formulare eliptica care are in centrul atentiei cartea, acest arhetip, dat eraditar care ar trebui sa ne modeleze si transforme constiinta, este adesea minimalizat.
cand am fugit de acasa, primul neajuns de care m-am ciocnit, a fost insuficienta banilor. bunurile personale pe care le puteam valorifica, erau discurile si cartile. la vremea aceea, numai anticariatul in care se vindeau cartile m-a ajutat... ai carte, ai parte . spre marea mea multumire, am descoperit ca si din cultura se poate trai binesi, ca am fost inspirata sa rezist tentatiei de a ma lipsi de cartile de specialitate.
luna aceasta s-a ivit o situatie in care mi-a fost de mare ajutor Cursul de patologie medicala (vol VII ) al domnului Profesor Doctor Iuliu Hatieganu, , pe care il apreciez foarte mult.
fara nici o legatura cu somitatea enuntata mai devreme, mi-am adus aminte de o serie de persoane care bagatelizeaza doctoratele actuale, reducind munca de citiva ani la copy/paste. chiar daca ar fi numai atit, pentru ca-ti sintetizeaza si cristalizeaza o serie de cunostinte care sa-ti circule mai usor prin minte, inseamna ca au stiut unde sa caute, ce sa selecteze...ai carte, ai parte.
cineva era foarte revoltata ca dupa proba practica de la admitere, altcineva a fost ales pentru locul fara plata, neintelegind importanta notei de la bacalaureat,
ca de fapt, este vorba despre o suma de cunostinte...ai carte, ai parte. argumentindu-mi recunoasterea valorii ei de catre alte foruri, incerca sa ma convinga ca nu are sens sa mearga mai departe...cartea, neinsemnind nimic. poate daca ar fi stiut piesa de teatru '' Meditatiile Ritei " de Willy Russell nu as fi reusit s-o supar, si-ar fi dat singura seama ca...ai carte, ai parte.
sa nu uitam de orgasmele intelectuale...ai carte, ai parte
