After Eight

fiind la cititul presei de noapte am fost curioasa sa aflu care este  legatura dintre scena politica si scumpirea ciocolatei. dupa cum reiese din articol, unii blogeri s-au simtit obligati sa arate cit de serios trateaza ei evenimentele, minimalizind aceasta informatie.

ciocolata, chiar este un aliment foarte important in chimia organismului nostru, stimulind  happiness hormone. multa lume foloseste Scribd, unde poti avea cele mai placute surprize printre multe alte balarii. stiindu-se despre mine ca sunt o mare amatoare de ciocolata, chiar daca nu mananc des, o prefer altor dulciuri, am primit de curind de la o prietena un pps despre ciocolata. cu toate ca de multe ori este o pierdere de timp cu aceste pps-uri, nu pot sa nu le parcurg, considerind o impolitete din partea mea, asa ca, am parcurs testul. fiind obisnuita sa mi se spuna mereu ca arat mai tinara, am repetat testul optind pentru o cantitate mai mica de ciocolata...ce mai, ecuatia este inteligent facuta, chiar iti arata virsta reala. 

in aceasta seara mi s-a spus ca sunt un spiridus al Craciunului, mi-ar placea sa pot fi, macar pentru a putea aduce ciocolata pentru multi copii care nu si-o permit, am intilnit astfel de copii. 

....si fara ciocolata, daca ramii cu sufletul de copil  este imposibil sa nu traiesti magia sarbatorilor, chiar daca unii se straduiesc sa ti le faca amare, nu ciocolatele. 

zapada este, ramane sarcina imaginatiei  sa salveze spiritul sarbatorilor

Quo vadis ?

ieri au venit musafiri neanuntati  cind curatam covorul cu carpetin, vrednica solutie! au fost foarte surprinsi gasindu-ma neascultind muzica, ceea ce este neobisnuit pentru mine. iubesc muzica clasica, viata mea ar fi mult mai trista fara ea. familia mea a depus mari eforturi sa ma detemine sa merg la scoala de muzica, imi aduc si acum aminte cum plingeam cind se chinuiau sa-mi explice ce frumos va fi. intuitiv, simteam de atunci, un copil de 6 ani, ca este vorba de multa munca.

le-am raspuns celor veniti in vizita, ca doresc sa sufar in tacere, eram prea coplesita de situatie, in casa la mine nu mai era deranjul pe care unii ma suspecteaza ca este studiat, era mizerie pe care am remarcat-o numai cind covorul a luat contact cu detergentul minunat.

sint inconjurata de oameni care s-au implicat serios sa-si faca o cariera, care inca mai invata la virste inaintate sa tina pasul cu ultimile noutati, ce mai, muncesc mult, straduindu-se sa traiasca la o limita a minimei decente si inca multe alte neajunsuri generate de proasta renumeratie. si, daca nu esti nesimtit si rezonezi la toata degringolada ce se petrece in tara si mai ai nesansa sa te confrunti cu o problema care nu tine de interventia ta pentru a o putea rezolva....nu este decit un pas spre depresie, ceea ce, mie mi se pare firesc.

salvarea vine de la Ingerul pazitor, care-ti poate arata semnele, ridicindu-ti mintea la Cer, te salvezi. mereu a fost asa si asa va ramane, parerea mea.

in toamna aceasta, trebuia sa vad spectacolul ''Frumoasa din padurea adormita'' sustinut de trupa de balet din Kiev, a fost anulat din cauza grevei facuta de artisti deoarece nu-si primisera banii. acest lucru l-am aflat abia cind am ajuns in fata teatrului si balerinii erau linga autocare vorbind foarte agitat. mi-a fost rusine sa ma uit la ei, mi-a fost rusine de situatia neplacuta in care sint obligati sa traiasca oamenii care muncesc sa ne incinte sufletul.

Nu stiu care a fost cauza sfirsitului tragic al sopranei Roxana Briban, atit pot spune, este o mare pierdere pentru iuborii de muzica si pentru toti cei care au tinut la ea, Dumnezeu s-o odineasca in pace!

Roxana Briban - Giordano Andrea Chenier La mamma morta

Asculta mai multe audio clasica

Uite că se poate

Astăzi, aflîndu-mă într-un cadru mai larg unde se discuta despre unul dintre efectele crizei, infracţionalitatea, am adus în discutie două articole citite cu o seară în urmă. Neavînd televiyor de cel putin zece ani, beneficiez de şansa de a nu vedea ştirile macabre de la Actualitaţi, totuşi, citind presa online, unele dintre ele, chiar îmi trezesc curiozitatea. Cum ar fi, mercantilismul unor posturi de televiziune, care, pe lînga faptul că promovează nonvalori, fac şi show-ri ce  pot fi dăunătoare unor persoane lipsite de discernamînt. Starea mea sufletească a devenit vecină cu indignarea, abia după ce am aflat despre festivalul de teatru de pe scena Teatrului Nottara, care a avut decenţa de a omite de pe lista cu spectacole aceste acte pseudoartistice.

Două persoane absolvente ale spiralei Haret online, au încercat să mă facă să înteleg despre terapia prin artă şi rolul terapeutului în reabilitatea victimelor.

Bine, bre', ce facem, confundăm street art cu '' strada '' în artă?  Dacă shrink-ul şi-a cîştigat locul pe lista de priorităţi alături de medic şi preot, să-şi mute canapeaua lui Freud în afara ecranelor de televizor şi scenă.

Nu neg rolul pedagogic şi politic al artei, însă,  sociologia artei arată că, aportul este adus de artiştii adevăraţi.

Nimic nu-mi mai produce stupefactie, însă, m-aş bucura să înţeleg de ce există tentinţa din ce în mai crescută spre vulgatitate.

So what

astazi am asistat la o discutie in care cineva se lamenta de perioada ciumei rosii deorece a trebuit sa faca multe intreruperi de sarcina. a fost pentru prima data cand am realizat ca, pentru unii, pe lunga lista a frustrarilor din acea vreme, se adauga si aceasta. personal, am reusit sa ma salvez din acea perioada de trista amintire, cufundindu-ma in preocupari care-mi faceau placere, facind comentarii cu apropiatii mei despre emisiunile de la Europa Libera si amuzindu-ma copios cu bancurile despre Bula, era o forma de autoterapie, fiecare si-a cautat o forma de rezistenta. 

astfel am inteles si indelednicirea lui Ion Birladeanu din perioada ceausista, nereusind sa pricep de ce este considerat un artist, fie el, chiar si de pop art. cei drept, omul a declarat ca a '' facut colaje pentru oameni destepti''. i-am cautat pe acestia si nu am  prea gasit pe cei care sa ma destepte si pe mine. singura persoana pe care o creditez, este artistul Devis Grebu, al carui punct de vedere il impartasesc. la cea mai importanta manifestare dedicata artei moderne, Tirgul Art Basel, cerberii care s-au ocupat cu selectarea artistilor, l-au omis de pe lista pe Ion Birladeanu.

laurii in aceasta afacere, in opinia mea, ii apartin de drept, galeristului Dan Popescu, merita aplauze la scena deschisa. cartea aparuta la editura Polirom, '' Eu si Dali '', te poate duce cu gindul ca scenariul romanesc a luat-o inaintea celui american. 

chiar si in penibila indigenta la care sunt obligati unii artisti sa traiasca, mi se pare absurd modul  in care a fost descoperit acest ''mare artist '' , Ion Birladeanu.

...ca artist, pina la urma, este vorba de strategie daca vrei sa fii cunoscut. daca esti bun sau nu, numai criticii de arta sint abilitati sa-ti aprecieze valoarea.
iar vis-a-vis de ''artistul'' din discutie, am gasit mai mult exaltari ale unor persoane necompetente sau implicate direct in acest proiect.

...so what,  ar spune unii, dar sa nu uitam, autentici sint artistii de la Metallica ! ;)

Vălul de pe ochi

niciodata nu am fost curioasa sa verific ceea ce se mai cauta pe net, totusi, aflandu-ma la rasfoitul presei de la miezul noptii si dorind sa citesc despre posibilitatea de studiu peste hotare, m-au distrat prioritatile celor care vor stirile la prima ora. chiar daca nu ma vizeaza acest subiect, stirea este de dat mai departe...si, noi stim de ce. in urma cu citiva ani, cind era posibil sa-ti continui doctoratul afara, cu sustinere din partea universitatii, am impins de la spate un bun prieten, sa faca demersurile necesare. tipul este foarte inteligent, recomandari de la o universitate de top din Romania, totusi, proiectul nu ar fi trezit interes. am stiut sigur ca nereusita venea de la blogul personal, care, desi fiind premiat la sectiunea blog cultural, datorita interpretarilor date unor lecturi cu greutate, continea si comentarii neacademice a unor situatii de interes comun si, pentru  a fi mai explicite, erau insotite de citate din cintecele Parazitilor. un CV remarcabil, poate fi umbrit de unele gafe...nu si la noi.

nu-mi aminteam de acest episod, daca nu as fi vazut interesul acordat stirei despre fotbalistul Mutu, care sfideaza pe toata lumea. daca era ceva meci, era de inteles, nu performanta se urmareste la un sportiv? ca si-n alte domenii, de altfel. numai exemplul lui Einstein si Dali sunt suficiente sa fie clar, ca viata privata si performanta nu au nici o legatura.

cea mai mare greutate ramane in sarcina parintilor de a gasi copiilor posibilitatea  sa-si faca un ''dosar'' mumos, cu activitati extrascolare, daca vor studii in universitatile straine, ''dau bine''.

Ai carte, ai parte

aceasta formulare eliptica care are in centrul atentiei cartea, acest arhetip, dat eraditar care ar trebui sa ne modeleze si transforme constiinta, este adesea minimalizat.

cand am fugit de acasa, primul neajuns de care m-am ciocnit, a fost insuficienta banilor. bunurile personale pe care le puteam valorifica, erau discurile si cartile. la vremea aceea, numai anticariatul in care se vindeau cartile m-a ajutat... ai carte, ai parte . spre marea mea multumire, am descoperit ca si din cultura se poate trai binesi, ca am fost inspirata sa rezist tentatiei de a ma lipsi de cartile de specialitate. 

luna aceasta s-a ivit o situatie in care mi-a fost de mare ajutor Cursul de patologie medicala (vol VII ) al domnului Profesor Doctor Iuliu Hatieganu, , pe care il apreciez foarte mult. 

fara nici o legatura cu somitatea enuntata mai devreme, mi-am adus aminte de o serie de persoane care bagatelizeaza doctoratele actuale, reducind munca de citiva ani la copy/paste. chiar daca ar fi numai atit, pentru ca-ti sintetizeaza si cristalizeaza o serie de cunostinte care sa-ti circule mai usor prin minte, inseamna ca au stiut unde sa caute, ce sa selecteze...ai carte, ai parte.

cineva era foarte revoltata ca dupa proba practica de la admitere, altcineva a fost ales pentru locul fara plata, neintelegind importanta notei de la bacalaureat,

ca de fapt, este vorba despre o suma de cunostinte...ai carte, ai parte. argumentindu-mi recunoasterea valorii ei  de catre alte foruri, incerca sa ma convinga ca nu are sens sa mearga mai departe...cartea, neinsemnind nimic. poate daca ar fi stiut piesa de teatru '' Meditatiile Ritei " de Willy Russell nu as fi reusit s-o supar, si-ar fi dat singura seama ca...ai carte, ai parte.

sa nu uitam de orgasmele intelectuale...ai carte, ai parte

Tomasz Bagiński