Olive oil or ibuprofen?

nepoata unei colege asupra careia a planat suspiciunea de ADHD, cand era de varsta prescolara isi dorea o cariera de musafir. ajungand odata la mine, matusa ei a ramas stupefiata de modul cum s-a comportat in vizita, punand-o  pe seama  atmosferei de bunica care domneste in casa. la vremea aceea, i-am spus ca problema nepoatei consta in incapacitatea adultilor din jurul ei de a-i capta atentia, chiar daca unii erau specialisti bine platiti in cluburile unde o duceau pentru diverse activitati. sansa ei de a se salva din plictisul ce o inconjura, a venit din partea unei invatatoare care a reusit sa-i trezeasca interesul pentru studiu, ingrijorand iarasi familia din cauza cuminteniei ei, pana cand, a facut o compunere de dragoste pe telefonul tatalui ei pe care i-a trimis-o mamei...copilul este supradotat, de aceea ne-am si placut.

daca despre mine se spune ca sunt o gazda desavarsita, nu acelasi lucru se poate spune despre calitatea mea de vizitator, mereu imi este dificil ce sa aleg cand merg la cineva, deoarece putini apreciaza florile si mai toti au di tăti bunătăţile. cu fratele meu este cel mai usor, fiind un mare mofturos, sun si intreb de ce are nevoie, cumparand de la magazinul de langa blocul lui, surprinzandu-ma mereu cu oferta sa si solicitudinea  patronilor care-i cunosc deaja gusturile, ajutandu-ma sa fac alegerile corecte. 

ieri, am cerut o sticla cu uleiul cel mai gras si au incercat sa-mi intinda o mana de ajutor, ca in cele mai multe ocazii. le-am spus sa nu se mai deranjeze, este pentru mine. stiind despre fratele meu ca este adeptul alimentatiei light, chiar daca este un veritabil gurmet, au ramas putin surprinsi.

eu nu consum mult ulei, il folosesc mai mult pentru candela, de aceea prefer uleiul cel mai gras. am incercat toate felurile de ulei de masline, nu-mi place nici unul. mereu am o sticla din cel mai bun ulei de masline pentru musafiri, pe care o daruiesc dupa o perioada de timp sa nu se expire si cumpar alta. ultimile studii facute de Gary Beauchamp referitor la  uleiul de masline  ma ajuta sa gasesc o scuza sa nu-l mai cumpar ca sa nu trebuiasca mereu sa fac discutii de ce nu-l pot manca, toata lumea considerandu-l cel mai bun.

...........totul este posibil cand nu stim despre ce este vorba

Arsenie Boca

Stau şi mă întreb de ce am simtit nevoia să intru iarăşi în atmosfera părintelui Arsenie Boca, acum când circumstanţele mi-au amintit neplăcerile cauzate de interesul pe care l-am trezit unor persoane necunoscute mie. Din prima clipă când i-am văzut chipul, mi-a stârnit curiozitatea să aflu mai multe despre el, m-a cucerit de la primele lecturi, poate şi preocupările intelectuale comune mă determină să-l simt atât de aproape, şi mai mult, îmi sunt foarte dragi relatările oamenilor care l-au întâlnit, despre modul direct al conversaţiei, într-un limbaj care nu lasă loc nici unei interpretări.

Nu ştiu ce se povesteşte despre mine, dar atunci când se întâmplă să fiu prezentată de prietenii mei, se începe cu introducerea '' despre care ţi-am povestit''. După încântarea care se observă şi interesul de a menţine o relaţie, presupun că referinţele sunt bune. Sunt totuşi persoane care nu au avut ocazia să mă cunoască f2f şi şi-au încercat norocul accesând diferite date fără a cere permisiunea nimănui. Dacă cei care-ţi intră în informaţiile virtuale pot fi dezinformaţi, cei care au luat numărul tău de telefon dintr-o agendă care nu le aparţine, deaja te pun în situaţia de a-ţi pierde timpul cu un locutor care sigur îţi va  pune la încercare limitele iertării. Relaţia triadică: indoială, opinii, ceritudini, devin instrumente de cunoaştere, formându-ne opiniile personale care ne conduc viaţa. De mesajele şi telefoanele penibile primite de la o duduie care nici măcar nu vorbea in dialectul local am scăpat, schimbându-mi numărul, dar nu o pot face la nesfârşit şi nici la telefoane nu pot renunţa, unii chiar au nevoie de mine, aşa imperfectă cum sunt. 

Poţi să te retragi în tine...dar iei cu tine pe toţi cei la care ţii.

You're right

,,Metafizica e biografia fiecăruia dintre noi, facem metafizică vrînd, nevrînd, ca să suprevieţuim, inserţia metafizică este ca un curs permanent de înot care ne ajută să nu ne înecăm în oceanul circumstanţei sau al lumii unde ne-am pomenit aruncaţi, încît e preferabil să ne instalăm ,,stilistic'' în lume, considerînd stilul ca pe un ,,punct de vedere''.
Historia como sistema(1935): ,,Este cu neputinţă omul fără imaginaţie, fără capacitatea de a-şi inventa o figură de viaţă, de a << plăsmui>>personajul care urmează a fi el. Omul îşi este propriul romancier, original sau plagiator''
 

What Do You Do When God Doesn't Show Up the Way You Thought He Wold?

Ştim noi care este alegerea corectă? Adevărul trebuie aflat step by step  ,drop by drop.......................

''If you think you can, or if you think you can't, you're right''

Elita

printre treburile serioase din noaptea aceasta, si-au facut loc si citeva pauze de joace. deoarece imi plac conversatiile inteligente si de bun simt, sint o ascultatoare fidela a postului Romania Radio Actualitati, unde, in mare masura, predomina acestea. mai sint si momentele comice, ele sint in exclusivitate acelea care fac obiectul discursului politic. de curind, a fost rindul lui Traian Basescu care si-a dat iarasi cu stingu'n dreptu' explicind ambasadorilor straini acreditati la Bucuresti cine a fost Emil Cioran, pledind astfel pentru  emigrarea con<fratilor sai. de cele mai multe ori, ascult emisiunile de la radio fiind prinsa si in alte treburi, de aceea am crezut ca nu am procesat corect informatiile, pentru o clipa, chiar l-am suspectat ca a inceput sa se ocupe de filozofie luindu-si in serios rolul sugerat in ''Republica'' lui Platon, unde, daca-mi amintesc eu corect, sugera conducerea cetatii de catre  intelepti, adica de filozofi. daca tacea, filozof raminea...asa, nu-i ramine decit sa-si joace cu pirghiile de care dispune rolul lui Gyges, care i-a facilitat nepermis de multe beneficii.

in fine,  nu am citit eu prea multa filozofie, dar imi place atunci cind o fac, sa simt ca mi se da o tema inteligenta de gindit. ultima carte cu greutate ...pe care am incercat s-o citesc, a fost ''Fiinta si timp'', n-am reusit, m-am consolat, putini au fost care l-au inteles pe Heidegger, altfel nu s-ar fi scris atit de multe carti referitor la acest subiect. ajunsesem la o singura lectura cu iz intelectual, editorialul lui Andrei Plesu din ''Dilema Veche'', pe care in ciuda nenumaratelor gafe facute la scena deschisa, imi placea sa-l urmaresc, pina cind, a facut publica o scrisoare primita la redactie din partea unei tinere care avusese curajul sa-l contrazica in ceea ce priveste ideea de originalitate. i-a repetat de atitea ori numele, incit mi s-a parut a fi o rafuiala personala. chiar daca aceasta vendeta ar fi avut argumente care sa ma convinga de demersul sau, tot m-ar fi deranjat, din partea unei persoane care a citit ...jde' mii de pagini cu filozofie, pina la urma, gasesc ca rolul ei era sa-l faca mai intelept. imaginea mea despre ardeleni este foarte buna, am cunoscut numai citeva persoane care mi-au confirmat-o, ce a inteles domnisoara care si-a declinat identitatea in scrisoarea trimisa la redactie? criza a cuprins si modele intelectuale, un tinar are nevoie de asa ceva, abia acum am inteles de ce  mereu mi-am proiectat mintea in trecut, acest lucru ii determina pe multi care ma cunosc sa ma rasfete, spunindu-mi domnita, si trebuie sa recunosc...imi face o mare placere! pina la urma, este greu sa fii o persoana cu staif, nici papionul nu-i poate masca lipsa. Andrei Plesu si-a  asumat rolul de formator intr-o revista de cultura, aducindu-mi  aminte de rubrica care exista in ziarele vechi, unde fetele de pension in dilema primeau raspuns...de la matusa Aglaia. locul cel mai potrivit l-as vedea intr-un blog personal, dind posibilitatea celui interesat la dialog, pentru ca, oricit ar parea de banal accesul la internet, situatia este mult mai trista, multi nu beneficiaza de aceasta minunata facilitate.
de fapt, cind am inceput sa scriu acest post, gindul meu era la mail ul trimis unui prieten, pe care-l anuntam ca auzisem o frintura din interviul luat domului Alexander Baumgarten , cu ocazia coferirii unei recompense pentru aportul adus culturii romane. sincer, despre Alexander Baumgarten, auzizem de la acest prieten, colaborator la o parte din traducerile sale si chiar si mai mult, un priten al acestuia. nu m-am lasat influentata de parerile acestuia, care puteau fi subiective, am avut singura ocazia sa-mi dau seama ca este o persoana care si-a indreptat munca pentru a face ceva concret pentru cultura romana, umplind niste goluri pe care cei care studiaza filozofia, cu siguranta aveau nevoie de ele.
ma bucur ca am avut curiozitatea sa caut despre ce premiu era vorba, nu am gasit interviul de simbata seara, dar am dat peste acesta, care raspunde celor care nu au inteles din '' Seringa'' lui Arghezi ce inseamna elita.
felicitari domnului Alexander Baumgarten pentru premiul de excelenta primit, dumnealui chiar face parte din elita!

Don't be shy

Întodeauna m-am simţit împovărată de măştile pe care a trebuit să le port pentru a face faţă la scenă. Dar pentru că am fost educată în acest spirit, cu timpul am devenit o mare actriţă, debutul este mai dificil, apoi imi intru atît de bine în rol, încît mă simt minunat şi uit să mai ies din el. În general, mă ciocnes de multe nemulţumiri, pe care-mi place să le numesc încercări, cînd ies la scenă deschisă par fericită şi fără nici un fel de problemă. Ele există, dar încerc să mi le rezolv astfel ca noaptea, cînd mă culc să nu-mi fie ruşine de mine. Lumea s-a obişnuit să fiu întodeauna happy şi într-atît de politicoasă să nu las loc nici unei vexaţiuni. Sînt situaţii, totuşi, mai ales cînd te afli printre prieteni şi doreşti să întinzi o mînă de ajutor... ieşi din tine

                                        Blender Foundation (soft de modelare si animaţie 3D)

Cînd este vorba despre scena politică, mai toţi fac trimiteri la Caragiale. Mă întreb numai, de ce nu şi cînd este vorba despre alte aspecte ale cetaţii. Tudor Arghezi, are o piesă de teatru puţin cunoscută, dar...foarte actuală, din păcate, ''Seringa'' . 

Dacă am fost întrebată despre subiect, era firesc să-l povestesc...uitîndu-mi să-mi pun masca protectorului  care trebuie sa fie tîmpit, să vorbească despre altceva, să nu rănească orgolii. 

Nu-mi rămîne decît să mă întreb iarăşi, de ce se miră cei care mă cunosc că uneori ascult Paraziţii ? În astfel de situaţii, cînd vrei să te opreşti să nu mai lezezi interlocutirii, nu-ţi rămîne decît să le faci o dedicaţie, chiar numai acest gînd, poate detensiona atmosfera.

Vrem să ne schimbăm, dar nu găsim drumul. Iubesc Paraziţii pentru că au curajul să cînte ceea ce mulţi ar vrea să spună, dar se tem să nu le crape masca de ruşine. Uneori, paraziţii sînt mai folositori decît ne-am putea imagina

.......be elite :p

Where will we take it?

personal, am renuntat de foarte mult timp la televizor, insa noua tehnologie 3D nu a putut sa nu ma sensibilizeze, pentru clasa este o gaselnita care ma determina sa visez la undeva...cindva. Acland's Video Atlas of Human Anatomy prezentat de profesorul doctor Robert Acland este de top, totusi, cunoscind impactul vizualului, acest  mod de prezentare mi se pare ideal. chiar daca se fac speculatii asupra efectelor nocive ale tehnologiei 3D, unii au obtinut  rezultate remarcabile folosind-o...nu toti sint copii.

Life as we know it

Au trecut si sarbatorile. In ciuda crizei ilustrata atit de sinistru de mass media si care pina nu de mult era subiectul predilect al celor din jurul meu, trecerea dintre ani s-a bucurat de un penibil festivism, vaduvindu-ne pe unii de empatia care ne facea atit de frumosi.

Viata trebuie sa insemne si altceva decit vinzoleala celor din jur, am refuzat sa ma inscriu in mainstreamul sarbatorilor: shopping febril, tremurat la petrecera urbei, reuniuni din complezenta. In seara aceasta am ascultat la radio o dezbatere asupra modului cum este mai bine sa petreci revelionul. Este hilar, fiecare trebuie sa-l petreaca asa cum simte, fireste...daca nu este constrins de anumite situatii din care nu poate sau nu are curajul sa iasa. Profesorul preot Constantin Coman spunea despre contemplativi ca sint superiori fauritorilor, macar pentru faptul ca inteleg ceea traiesc. Ceea ce este mai trist, indiferent de fastul in care au petrecut unele persoane din jurul meu, nu am vazut nici un semn de satisfactie pe fata lor. Dupa ce am vazut serialul '' Le To Me", ma simt mai putin vinovata ca fac presupuneri pe care alta data le gaseam neonorante pentru mine., intregul cod genetic, in special partea intuitiva, respecta aceleasi reguli pentru intreaga specie umana.